Spectatorul trebuie să posede niște resurse ludice el însuși pentru a gusta pe deplin amuzantele secvențe jucate de Cătălin Mareș și Florentina Năstase, într-o simbioză unitară (imersivă, cum s-ar spune altfel) a actoriei teatrale cu interfața filmică. Practic, ambele personaje ale spectacolului au două spații de manifestare: pajiștea verde a parcului și ecranul de proiecție, în care „intră” din când în când, perfect sincronizați cu ei înșiși cei dincolo de pânza albă. Poveștile nici nu prea contează, cât contează anecdota acestei permanente re-ipostazieri ambigue a sinelui. Un experiment performativ proaspăt și tonic.

Claudiu Groza, Vestul Dramatic