„Cei mai îndrăzneţi au fost copiii, dar nici bunicii nu s-au dat la o parte de la a-şi însoţi nepoţii la teatru, şi au venit care cum au putut, câtingan, sprijiniţi în botă sau baston, să vadă şi ei pe viu unde le merg nepoţii şi cum stă treaba asta cu teatrul în şură. Au fost care au venit cu toată familia şi nu au lăsat acasă decât animalele şi câinele să le păzească. Au fost care au venit cu bebeluşul în cărucior. Au fost care au venit şi în scaun cu rotile, în semn de apreciere pentru cei care au adus ceva frumos în satul lor. Bucuria de pe feţele lor a fost una autentică şi au plecat împăcaţi că au venit şi au văzut ceva cum nu mai văzuseră încă, nişte oameni cocoţaţi într-o şură, care i-au făcut să râdă în hohote. „Doamne ajută-le şi dă-le sănătate, că tare fain a fost!”

salajulpursisimplu.ro

„Hida a bifat o premieră națională, datorită unor oameni de teatru care s-au gândit că dacă nu vine țăranul la teatru, atunci poate merge teatrul la țăran. Organizatorii au avut parte de o formă de promovare clasică - din gură-n gură, iar parteneri media din Hida au fost moșii și mai ales babele care seara ies la uliță pentru a da ora exactă în materie de evenimente comunale. Oamenii au fost încântați, au aplaudat, au sorbit fiecare cuvânt al actorilor, au râs și s-au minunat. Succesul piesei dovedește că zona rurală este pe nedrept privată de spectacole de teatru și că, instituțional vorbind, aici trebuie umplut un gol.”

buzznews.ro

„Joacă impecabil Florentina Năstase, Marin Grigore, Mircea Gligor, Ana Turos, Iulian Glita, Bogdan Costea – într-un ritm diabolic, savuros, adevărat carusel comic. Auzind râsetele neîntrerupte ale oamenilor, înțelegi, o dată în plus, minunile acestei Asociații non-profit, cu actori devotați, de la diverse teatre din țară, care își sacrifică vara de dragul ștergerii unor discrepanțe, conștienți și de aspectul educativ.”

Alexandru Jurcan, Caiete Silvane

„Două elemente de decor : buturuga și scaunul. În rest, jocul dezlănțuit al actorilor. Unii au dublu rol. Costumele simple sugerează condiția socială a personajelor. Olăhuț respectă textul, subliniază burlescul, aluziile, glumele misogine, dar și subtextul antireligios (vindecarea paraliticului trimite spre cărțile sfinte). Cu o inteligență scenică marcantă, regizorul imprimă o pantomimă volubilă și o coregrafie a mișcărilor, ce asigură o curgere dezinvoltă a spectacolului. Umorul spectacolului e explicit, gesturile sunt nuanțate, ieșind în evidență coerența stilistică propusă de regizor. Marin Grigore e volubil, hâtru, perfect în rol. Iulian Gliță convinge în mai multe ipostaze, mereu pitoresc, colorat, nuanțat, în subtilă complementaritate cu partenerii. Florentina Năstase rămâne aceeași actriță surprinzătoare cu fiecare rol, dușmancă declarată oricărui manierism, inventând cu har alte fațete artistice. Bogdan Costea duce cu brio rolul lui Géronte, prin contorsiuni fizice și vorbire studiată comico-jalnică , specifică personajului. Ioana Rufu(în cele două roluri) demonstrează forță de transfigurare scenică, între delir premeditat și logică plauzibilă. Lavinia Cosma își nuanțează aparițiile dinspre umor corosiv spre sinuozități erotice. Marius Costache e un spectacol în sine prin simpla apariție empatică”

Alexandru Jurcan, Revista Tribuna

„Cunoşteam textul piesei, astfel că am realizat travaliul regizoral, găselniţele reuşite, dilatarea benefică a unor scene. Olăhuţ a realizat un spectacol excelent, fără concesii facile, servind perfect seva textului, lucrând la osatura caracterelor. S-a râs mult, într-o empatie dezinvoltă. Gliţă a fost pensionarul, Grigore, hoţul, iar Florentina a creat portretul grobian al femeii de serviciu, mereu la pândă, într-o imixtiune maladivă în viaţa locatarilor. Atât de credibilă Florentina! Iar Grigore are talent cu carul, joacă natural, fără nimic ostentativ. El este de acolo, din acel univers propus de autor. Regizorul Victor Olăhuţ are o modestie funciară, care-i stă bine. Acum, când îmi împrospătasem textul lui Băieşu, am realizat talentul concret al lui Victor, munca intensă la detalii, perierea fină a ludicului, scăpărarea umorului (câtă trudă în spatele spontanului!). Aplauze rustice şi nu numai. Cu alte cuvinte, un proiect necesar, de invidiat. Şi de reluat!”

Alexandru Jurcan, Revista Apostrof

„Cei trei actori conturează personaje puternice, fiecare cu năravurile și particularitățile sale. Cu emoții de nestăpînit, un moșier merge la vecinul său ca să-i ceară fata în căsătorie. Construit în filigran, personajul lui George Constantinescu se naște din mii de gesturi, plecări și reveniri și o anxietate cît casa. Pînă să ajungă la cerere, cei doi tineri se ciondănesc pe tema unui colț de moșie. Al cui e? Al lui sau al ei? Și uite așa tot romantismul se duce pe apa sîmbetei, în problemele funciare. În rolul fetei, Florentina Năstase, o apariție care încîntă la orice intrare în scenă, născută parcă să joace numai Ofelii, ingenuă pînă în vîrful unghiilor, schimbă, de data aceasta, radical registrul. Cît ai clipi, devine un boț de om dîrz și hotărît. Ce mai, o adevărată moșiereasă! Iar situațiile se rostogolesc ca bobii de porumb curățați de fată.”

Cristina Rusiecki, www.b-critic.ro

„După ce am văzut Fisura, am exclamat: Merge! Comicul se ivește din duioasa naivitate a personajelor. Dar mai este ceva... Cadrul idilic, de care se bucura odinioară casa, este anulat de asaltul tehnologicului. Deși fisurată, casa rămâne pe loc, iar locatarii ei nu se dau duși. Ba, din contra: lovesc și ei cum pot în măreția tehnologicului, deraind tramvaiele de pe șine. Comicul apare din contrast... Buturuga mică răstoarnă carul mare. Și apoi, mai este ceva nostim... Plăcerea degustării din dulceața de măcieșe este spulberată de fisura în peretele din cămară.”

Nicolae Havriliuc, Teatrul Azi