Cunoşteam textul piesei, astfel că am realizat travaliul regizoral, găselniţele reuşite, dilatarea benefică a unor scene. Olăhuţ a realizat un spectacol excelent, fără concesii facile, servind perfect seva textului, lucrând la osatura caracterelor. S-a râs mult, într-o empatie dezinvoltă. Gliţă a fost pensionarul, Grigore, hoţul, iar Florentina a creat portretul grobian al femeii de serviciu, mereu la pândă, într-o imixtiune maladivă în viaţa locatarilor. Atât de credibilă Florentina! Iar Grigore are talent cu carul, joacă natural, fără nimic ostentativ. El este de acolo, din acel univers propus de autor. Regizorul Victor Olăhuţ are o modestie funciară, care-i stă bine. Acum, când îmi împrospătasem textul lui Băieşu, am realizat talentul concret al lui Victor, munca intensă la detalii, perierea fină a ludicului, scăpărarea umorului (câtă trudă în spatele spontanului!).

Alexandru Jurcan, Revista Apostrof